张志南常务副省长调研宁德市高速公路建设情况

Genocidul grecilor
Civilii greci ??i jelesc mor?ii, marele incendiu din Smyrna, 1922
Loc	Imperiul Otoman
Data	1913
Tip atac	genocid
Mor?i	450.000

百度 编辑点评：精工细作，搭载4GB大内存，即便是在多角色的大规模团战之中也十分流畅，让操作也更加行云流水，提供高质量的游戏体验；台电T8台电T8台电T8[经销商]京东商城[产品售价]1299元

Genocidul grecilor, inclusiv genocidul pontic, a fost uciderea sistematic? a popula?iei grece?ti otomane^?(d) cre?tine, desf??urat ?n Anatolia ?n timpul Primului R?zboi Mondial ?i al perioadei imediat urm?toare (1914-1922) ?n baza apartenen?ei religioase ?i etnice. A fost instigat de guvernul Imperiului Otoman ?i de mi?carea na?ional? turc? ?mpotriva popula?iei grece?ti indigene din Imperiu ?i a cuprins masacre, deport?ri for?ate cu mar?uri ale mor?ii^?(d), expulz?ri sumare, execu?ii arbitrare ?i distrugerea monumentelor culturale, istorice ?i religioase cre?tine ortodoxe. Potrivit diferitelor surse, cateva sute de mii de greci otomani au murit ?n aceast? perioad?. Majoritatea refugia?ilor ?i supravie?uitorilor au fugit ?n Grecia (crescand cu peste un sfert popula?ia anterioar? a Greciei). Unii, ?n special cei din provinciile de est, s-au refugiat ?n Imperiul Rus ?nvecinat.

Pan? la sfar?itul anului 1922, majoritatea grecilor din Asia Mic? au fugit sau au fost uci?i. Cei care au r?mas au fost transfera?i ?n Grecia ?n condi?iile ultimului schimb de popula?iei ?ntre Grecia ?i Turcia din 1923, care a formalizat exodul ?i a ?mpiedicat ?ntoarcerea refugia?ilor. Alte grupuri etnice au fost atacate ?n mod similar de Imperiul Otoman ?n aceast? perioad?, ?ntre care asirienii ?i armenii, iar unii cercet?tori ?i organiza?ii au recunoscut aceste evenimente ca parte a aceleia?i politici de genocid.

Alia?ii din Primul R?zboi Mondial au condamnat masacrele sponsorizate de guvernul otoman drept crime ?mpotriva umanit??ii. Mai recent, International Association of Genocide Scholars^?(d) a adoptat o rezolu?ie ?n 2007, recunoscand drept genocid campania otoman? ?mpotriva minorit??ilor cre?tine din Imperiu, inclusiv a grecilor. ?i alte organiza?ii au adoptat rezolu?ii care recunosc drept genocid campania otoman? ?mpotriva acestor minorit??i cre?tine, a?a cum au f?cut-o parlamentele din Grecia, Cipru, Suedia, Armenia, ??rile de Jos, Germania, Austria ?i Republica Ceh?.

Context

La izbucnirea Primului R?zboi Mondial, Asia Mic? era divers? din punct de vedere etnic, popula?ia sa cuprinzand turci ?i azeri, precum ?i grupurile autohtone care locuiau ?n regiune ?nainte de cucerirea turceasc?, anume grecii pontici, grecii caucazieni, grecii capadochieni^?(d), armenii, kurzii, zaza, georgienii, cerchezii, asirienii, evreii, ?i lazii.

Printre cauzele campaniei turce?ti ?mpotriva popula?iei cre?tine vorbitoare de limb? greac? s-a num?rat teama c? aceasta ar fi salutat du?manii Imperiului Otoman ca eliberatori, ?i credin?a din randul unora dintre turci c?, pentru a forma o ?ar? modern? ?n epoca na?ionalismului, este necesar? ?nl?turarea de pe teritoriul ei a tuturor minorit??ilor care ar putea amenin?a integritatea unei na?iuni turce bazate pe etnie.

Potrivit unui ata?at militar german, ministrul de r?zboi otoman Ismail Enver a declarat ?n octombrie 1915 c? dore?te s? ?solu?ioneze problema greac? ?n timpul r?zboiului ... ?n acela?i mod ?n care el cred[e] c? rezolv[?] problema armeneasc?”, referindu-se la genocidul armean. (Germania ?i Imperiul Otoman erau alia?i imediat ?nainte ?i ?n timpul Primului R?zboi Mondial). La 31 ianuarie 1917, cancelarul Germaniei Theobald von Bethmann-Hollweg raporta c?:

“ Sunt indicii c? turcii pl?nuiesc s? elimine elementul grec ca du?man al statului, a?a cum au f?cut anterior cu armenii. Strategia implentat? de turci este de a disloca popula?ia spre interior f?r? a lua m?suri pentru suprvie?uirea ei, ?i expunand-o la moarte, foamete ?i boli. Casele abandonate sunt apoi pr?date ?i arse sau distruse. Ce s-a f?cut armenilor se repet? cu grecii. ” —?Cancelarul Germaniei, Theobald von Bethmann Hollweg, ?n 1917, The Killing Trap: Genocide in the Twentieth Century

Originea minorit??ii grece?ti

Zonele cu prezen?? a grecilor anatolieni ?n 1910. Vorbitorii de greac? demotic? cu galben. Grecii pontici^?(d) cu portocaliu. Grecii capadochieni^?(d) cu verde ?i ora?ele individuale indicate.

Prezen?a greceasc? ?n Asia Mic? dateaz? cel pu?in de la sfar?itul Epocii Bronzului (1450 ?.e.n.). Poetul grec Homer a tr?it ?n regiune ?n jurul anului 800 ?.e.n. Geograful Strabon men?ioneaz? Smyrna ca fiind primul ora? grecesc din Asia Mic?, ?i numeroase figuri grece?ti antice erau originare din Anatolia, ?ntre care matematicianul Thales din Milet (secolul al VII-lea), filosoful presocratic Heraclit din Efes (secolul al VI-lea ?.e.n.) ?i fondatorul cinismului Diogene din Sinop (secolul al IV-lea ?.e.n.). Grecii denumeau Marea Neagr? ?Euxinos Pontos” sau ?marea ospitalier?” ?i, ?ncepand cu secolul al VIII-lea ?.e.n., ei au ?nceput s? navigheze de-a lungul ??rmurilor ei ?i s? se stabileasc? de-a lungul coastei Anatoliei. Cele mai notabile ora?e grece?ti de la Marea Negre erau Trebizonda, Sampsounta, Sinope ?i Heraclea Pontica.

?n perioada elenistic? (334 ?.e.n.–secolul I ?.e.n.), care a urmat cuceririlor lui Alexandru cel Mare, cultura ?i limba greac? au ?nceput s? domine chiar ?i ?n interiorul Asiei Mici. Elenizarea^?(d) regiunii a accelerat sub domina?ia roman? ?i bizantin? timpurie, iar din primele secole ale erei noastre, limbile anatoliene locale de origine indo-european? au disp?rut, fiind ?nlocuite de greaca comun?. Din acest punct pan? la sfar?itul Evului Mediu, to?i locuitorii indigeni din Asia Mic? practicau cre?tinismul (numit ortodox r?s?ritean dup? Marea Schism? cu catolicii din 1054) ?i vorbeau greaca drept limb? matern?.

Cultura greceasc? rezultat? ?n Asia Mic? a ?nflorit ?n timpul unui mileniu de domina?ie (secolul al IV-lea–secolul al XV-lea e.n.) sub Imperiul Roman de R?s?rit (Bizantin) predominant elenofon. Cei din Asia Mic? au constituit cea mai mare parte a cre?tinilor ortodoc?i vorbitori de limb? greac?; astfel, numeroase figuri grece?ti recunoscute ?n antichitate tarzie, Evul Mediu ?i Rena?tere proveneau din Asia Mic?, ?ntre care Sfantul Nicolae (270–343 e.n.), retoricianul Ioan Chrysostomos (349–407 e.n.), arhitectul Hagiei Sophia Isidor din Milet (secolul al VI-lea e.n.), mai multe dinastii imperiale, inclusiv Phokas^?(d) (secolul al X-lea) ?i Komnenos (secolul al XI-lea), ?i savan?ii renascenti?ti Gheorghe din Trebizonda (1395–1472) ?i Bessarion (1403–1472).

Astfel, cand popoarele turcice au ?nceput cucerirea medieval? tarzie a Asiei Mici, cet??enii greci bizantini erau cel mai mare grup de locuitori de acolo. Chiar ?i dup? cuceririle turce?ti ale interiorului, coasta muntoas? a M?rii Negre din Asia Mic? a r?mas inima unui stat grecesc cre?tin, Imperiul din Trapezunt, pan? la c?derea lui definitiv? ?n mainile turcilor otomani ?n 1461, la un an dup? cucerirea otoman? a regiunii europene denumit? acum Grecia. ?n urm?toarele patru secole, localnicii greci din Asia Mic? au devenit treptat o minoritate ?n aceste ?inuturi, ?n timp ce membrii comunit??ii lor au suferit turcificarea^?(d), convertindu-se la islam pentru a sc?pa de obliga?iile fiscale oneroase ?i limit?rile legale impuse minorit??ilor religioase sau pur ?i simplu pentru a asimila cultura turc? dominant? acum.

Evenimente

Dup? R?zboaiele Balcanice

Numerele totale ale popula?iei pentru grecii otomani din Anatolia

	Recens?mantul grecesc (1910-1912)	Recens?mantul otoman (1914)	Soteriade (1918)
Hüdavendigar (Prousa)	262319	184424	278421
Konya (Ikonio)	74539	65054	66895
Trabzon (Trebizonda)	298183	260313	353533
Ankara (Angora)	85242	77530	66194
Aydin	495936	319079	622810
Kastamonu	24349	26104	24937
Sivas	74632	75324	99376
?zmit (Nicomedia)	52742	40048	73134
Biga (Dardanele)	31165	8541	32830
Total	1399107	1056357	1618130

?ncepand cu prim?vara anului 1913, otomanii au implementat un program de expulz?ri ?i migra?ii for?ate, concentrandu-se asupra grecilor din regiunea M?rii Egee ?i a Traciei de Est, a c?ror prezen?? ?n aceste zone a fost considerat? o amenin?are la adresa securit??ii na?ionale. Guvernul otoman a adoptat un dublu discurs, care ?i permitea s? nege responsabilitatea ?i cunoa?terea prealabil? a acestei campanii de intimidare, ?n timp ce satele cre?tine erau golite. Implicarea ?n anumite cazuri a func?ionarilor militari ?i civili locali ?n planificarea ?i executarea actelor de violen?? ?i a jafurilor anti-grece?ti i-a determinat pe ambasadorii Greciei, ai Marilor Puteri ?i Patriarhia s? adreseze plangeri ?naltei Por?i. ?n semn de protest ?mpotriva inac?iunii guvernamentale ?n fa?a acestor atacuri ?i a a?a-numitului ?boicot musulman” al produselor grece?ti ?ncepute ?n 1913, Patriarhia a ?nchis bisericile ?i ?colile grece?ti ?n iunie 1914. ?n urma presiunii interne, Talaat Pa?a a efectuat o vizit? ?n Tracia ?n aprilie 1914, iar mai tarziu ?n Marea Egee, pentru a cerceta rapoartele ?i a ?ncerca s? atenueze tensiunile bilaterale cu Grecia. ?n timp ce pretindea c? nu are nicio implicare ?i c? nu ?tie de aceste evenimente, Talaat s-a ?ntalnit cu Ku??uba?? E?ref, ?eful opera?iei de ?purificare” a litoralului M?rii Egee, ?n timpul c?l?toriei sale ?i l-a sf?tuit s? aib? grij? s? nu fie ?vizibil”.

Unul dintre cele mai grave atacuri ale acestei campanii a avut loc ?n noaptea de 12/25 iunie 1914, la Phocaea^?(d) (?n greac? Φ?καια), un ora? din Anatolia de Vest, de lang? Smyrna, unde trupele neregulate turce?ti au distrus ora?ul^?(d), ucigand 50 sau 100 de civili ?i determinand popula?ia s? fug? ?n Grecia. Martorul ocular francez Charles Manciet a afirmat c? atrocit??ile la care a asistat ?n Phocaea erau de natur? organizat?, menite s? ?ncercuiasc? popula?iile ??r?ne?ti cre?tine din regiune. ?ntr-un alt atac asupra a?ez?rii Serenkieuy, din districtul Menemen, s?tenii au format grupuri de rezisten?? armate, dar numai ca?iva au reu?it s? supravie?uiasc?, dup? ce au fost ?nvin?i de numeroasele bande neregulate musulmane. ?n timpul verii aceluia?i an, Organiza?ia Special?^?(d) (Te?kilat-? Mahsusa), asistat? de oficialit??i ale guvernului ?i armatei, a recrutat b?rba?i greci de varst? militar? din Tracia ?i Anatolia de Vest ?n batalioane de munc?^?(d) ?n care au murit sute de mii de oameni. Dup? ce au fost trimi?i sute de kilometri ?n interiorul Anatoliei, ace?ti recru?i au fost folosi?i la construc?ia de drumuri, construc?ii, excav?ri de tuneluri ?i alte lucr?ri de teren; dar num?rul lor a fost redus drastic prin priva?iuni ?i maltrat?ri ?i prin masacre efective comise de c?tre paznicii otomani.

Phocaea^?(d) ?n fl?c?ri, ?n timpul masacrului^?(d) comis de trupe neregulate turce?ti ?n iunie 1914.

?n urma unor acorduri similare cu Bulgaria ?i Serbia, Imperiul Otoman a semnat un mic acord de schimb voluntar de popula?ie cu Grecia la 14/27 noiembrie 1913. Un alt astfel de acord a fost semnat la 1/14 iulie 1914 pentru schimbul unor ?turci” (adic? musulmani) din Grecia cu unii greci din Aydin ?i Tracia de Vest, dup? ce turcii i-au izgonit pe ace?ti greci de la casele lor ca r?spuns la anexarea mai multor insule de c?tre Grecia. Schimbul nu a fost niciodat? finalizat din cauza izbucnirii Primului R?zboi Mondial. ?n timp ce discu?iile privind schimburile de popula?ie erau ?nc? ?n desf??urare, unit??ile de organiza?ii speciale^?(d) au atacat satele grece?ti, for?andu-i pe locuitorii acestora s? renun?e la casele lor pentru Grecia, ?i ?nlocuindu-i cu refugia?ii musulmani.

Expulzarea for?at? a cre?tinilor din Anatolia de Vest, ?n special a grecilor otomani, are multe asem?n?ri cu politica fa?? de armeni, a?a cum observau ambasadorul SUA Henry Morgenthau ?i istoricul Arnold Toynbee. ?n ambele cazuri, au jucat un rol ?i anumi?i oficiali otomani, precum ?ükrü Kaya, Naz?m Bey^?(d) ?i Mehmed Reshid^?(d). Au fost implicate unit??i ale organiza?iei speciale ?i batalioane de munc?; ?i a fost implementat un plan dublu, combinand violen?a neoficial?, sub acoperirea politicii de stat privind popula?ia. Aceast? politic? de persecu?ie ?i purificare etnic? a fost extins? ?i ?n alte p?r?i ale Imperiului Otoman, inclusiv ?n comunit??ile grece?ti din Pont, Capadochia ?i Cilicia.

Primul R?zboi Mondial

Elenismul ?n Peninsula Balcanic? ?i Anatolia de Vest ?n timpul ?i dup? Primul R?zboi Mondial, cu cateva dintre zonele din Anatolia de Vest ?i Tracia de Est unde era concentrat? popula?ia greac?. Regiunea Pontic? nu este reprezentat?.

Cu toate acestea, dup? noiembrie 1914, politica otoman? fa?? de popula?ia greac? s-a schimbat; politica statului a fost limitat? la migra?ia for?at? a grecilor din zonele de coast? spre hinterlandul anatolian, ?n special ?n regiunea M?rii Negre, aproape de frontul ruso-turc. Aceast? schimbare de politic? se datora cererilor germanilor de a se opri persecu?ia grecilor otomani, dup? ce Eleftherios Venizelos a pus aceast? condi?ie pentru neutralitatea Greciei ?n convorbirile cu ambasadorul german de la Atena. Venizelos a amenin?at, de asemenea, c? va ?ntreprinde o campanie similar? ?mpotriva musulmanilor care tr?iau ?n Grecia ?n cazul ?n care politica otoman? nu se schimb?. Guvernul otoman ?ncercat s? pun? ?n aplicare aceast? schimbare de politic?, dar nu a reu?it, iar atacurile, chiar crimele, au continuat s? treac? nepedepsite de c?tre oficialii locali din provincii, ?n ciuda instruc?iunilor repetate prin telegrame trimise de administra?ia central?. Violen?a arbitrar? ?i extorcarea banilor s-au intensificat mai tarziu, furnizand venizeli?tilor argumente ?n favoarea ader?rii Greciei la Antanta.

?n iulie 1915, ?ns?rcinatul cu afaceri grec a sus?inut c? deport?rile ?nu pot fi altceva decat un r?zboi de anihilare ?mpotriva na?iunii grece?ti din Turcia ?i, ca m?suri ale acestora, s-au pus ?n aplicare convertiri for?ate la islam, cu scopul evident ca, dac? dup? ?ncheierea r?zboiului, se va mai pute problema interven?iei europene pentru protec?ia cre?tinilor, s? mai fie r?ma?i cat mai pu?ini dintre ei”. Potrivit lui George W. Rendel de la Foreign Office-ul britanic, pan? ?n 1918 ?au fost deporta?i peste 500.000 de greci, dintre care relativ pu?ini au supravie?uit”. ?n memoriile sale, ambasadorul Statelor Unite ?n Imperiul Otoman dintre 1913 ?i 1916 scria: ?Oriunde se adunau grecii ?n grupuri ?i sub a?a-numita protec?ie a jandarmilor turci, au fost transporta?i, cea mai mare parte pe jos, spre interior. Ca?i dintre ei au fost ?mpr??tia?i ?n aceast? manier? nu se ?tie cu siguran??, estim?rile variaz? oriunde ?ntre 200.000 pan? la 1.000.000.”

?n ciuda schimb?rii de politic?, practica evacu?rii a?ez?rilor grece?ti ?i relocarea locuitorilor a fost continuat?, de?i la scar? redus?. Reloc?rile vizau anumite regiuni care erau considerate vulnerabile din punct de vedere militar, nu ?ntreaga popula?ie greceasc?. Dup? cum consemneaz? o relatare a Patriarhiei din 1919, evacuarea multor sate a fost ?nso?it? de jafuri ?i de crime, ?n timp ce mul?i au murit ca urmare a faptului c? nu li s-a dat timp s?-?i fac? proviziile necesare sau c? au fost muta?i in locuri nelocuibile.

?Turks Slaughter Christian Greeks” [Turcii m?cel?resc greci cre?tini], Lincoln Journal Star^?(d), 19 octombrie 1917 

Politica de stat fa?? de grecii otomani s-a schimbat din nou ?n toamna lui 1916. Cum for?ele Anantei ocupau ?nc? din prim?var? Lesbos, Chios ?i Samos, ru?ii ?naintau ?n Anatolia ?i Grecia era pe cale s? intre ?n r?zboi de partea alia?ilor, s-au f?cut preg?tiri pentru deportarea grecilor care locuiesc ?n zonele de frontier?. ?n ianuarie 1917, Talaat Pa?a a trimis o telegram? pentru deportarea grecilor din districtul Samsun ?treizeci pan? la cincizeci de kilometri ?n interior”, avand grij? ca totul s? se fac? ?f?r? agresiuni asupra unor persoane sau bunuri”. Cu toate acestea, executarea decretelor guvernamentale, care a luat o form? sistematic? din decembrie 1916, cand Behaeddin Shakir^?(d) a venit ?n regiune, nu a fost efecutat? a?a cum s-a ordonat: b?rba?ii au fost lua?i ?n batalioane de munc?, femeile ?i copiii au fost ataca?i de vecinii musulmani. Astfel, ?n martie 1917, popula?ia din Ayvalik, un ora? de circa 30.000 de locuitori de pe coasta M?rii Egee au fost deporta?i for?at^?(d) ?n interiorul Anatoliei, la ordinul generalului german Liman von Sanders^?(d). Opera?iunea a inclus mar?uri ale mor?ii^?(d), jafuri, torturi ?i masacre ?mpotriva popula?iei civile. Germanos Karavangelis^?(d), episcopul de Samsun, a raportat Patriarhiei c? treizeci de mii de persoane au fost deportate ?n regiunea Ankara, iar convoaiele de deporta?i au fost atacate, multe dintre ace?tia fiind uci?i. Talaat Pa?a a ordonat o anchet? a jafurilor ?i distrugerilor de sate grece?ti de c?tre bandi?i. Mai tarziu, ?n 1917, au fost trimise instruc?iuni pentru autorizarea ofi?erilor militari cu controlul opera?iunii ?i pentru l?rgirea domeniului s?u de aplicare, incluzand acum ?i persoanele din ora?ele din regiunea de coast?. Cu toate acestea, ?n anumite zone popula?iile grece?ti au r?mas nedeportate.

Deporta?i greci au fost trimi?i s? tr?iasc? ?n satele grece?ti din provinciile interioare sau, ?n unele cazuri, ?n satele ?n care tr?iau armenii ?nainte de a fi deporta?i. Satele grece?ti evacuate ?n timpul r?zboiului din cauza preocup?rilor militare au fost apoi repopulate cu imigran?i ?i refugia?i musulmani. Conform telegramelor trimise provinciilor ?n aceast? perioad?, bunurile grece?ti mobile ?i imobile abandonate nu trebuiau lichidate, ca cele ale armenilor, ci ?conservate”.

La 14/27 ianuarie 1917, Cossva Anckarsv?rd^?(d), ambasadorul Suediei la Constantinopol, a trimis o depe?? privind decizia de deportare a grecilor otomani:

?Ceea ce, mai presus de orice, pare a fi o cruzime nenecesar? este c? deportarea nu este limitat? doar la b?rba?i, ci este extins? asemenea la femei ?i copii. Aceasta se face, pare-se, pentru a u?ura confiscarea propriet??ilor celor deporta?i.”

Potrivit lui Rendel, atrocit??ile cum ar fi deport?rile care implicau mar?uri ale mor?ii, ?nfometarea ?n lag?rele de munc? etc. au fost denumite ?masacre albe”. Oficialul otoman Rafet Bey^?(d) a activat ?n genocidul grecilor, iar ?n noiembrie 1916, consulul austriac din Samsun, Kwiatkowski, a declarat c? acesta i-a spus: ?trebuie s? termin?m cu grecii a?a cum am f?cut cu armenii   ... ast?zi am trimis echipe ?n interior s? omoare pe loc orice grec”.

Grecii pontici au r?spuns prin formarea de grup?ri insurgente, care au transportat arme recuperate de pe campurile de lupt? ale Campaniei Caucazului din Primul R?zboi Mondial sau furnizate direct de armata rus?. ?n 1920, insurgen?ii au atins apogeul ?n ceea ce prive?te for?ele, care num?rau 18.000 de b?rba?i. La 15/28 noiembrie 1917, delega?ii Ozakomului^?(d) au acceptat s? creeze o armat? unit?, compus? din unit??i omogene din punct de vedere etnic, iar grecilor li s-a alocat o divizie compus? din trei regimente. Divizia Greac? a Caucazului^?(d) a fost astfel format? din etnici greci care serveau ?n unit??ile ruse?ti sta?ionate ?n Caucaz ?i din recru?i r?cani din randul popula?iei locale, inclusiv fo?ti insurgen?i. Divizia a luat parte la numeroase lupte ?mpotriva armatei otomane, precum ?i a trupelor neregulate musulmane ?i armene?ti, protejand retragerea refugia?ilor greci ?n Caucazul rusesc, pan? cand a fost desfiin?at? ?n urma Tratatului de la Poti.

R?zboiul Greco-Turc

Ora?ul fantom? Kayakoy (Livisi), sud-vestul Anatoliei, odinioar? o a?ezare locuit? de greci. Conform tradi?iei locale, musulmanii au refuzat s? repopuleze locul, deoarece ?este infestat cu fantomele livisienilor masacra?i ?n 1915”.

Dup? capitularea Imperiului Otoman, la 30 octombrie 1918, acesta a intrat sub controlul de jure al puterilor victorioase ale Antantei. Acesta din urm? nu au reu?it ?ns? s? aduc? ?n fa?a justi?iei pe autorii genocidului, de?i ?n cur?ile mar?iale din Turcia din 1919-20, mai mul?i oficiali otomani au fost acuza?i c? au ordonat masacre ?mpotriva grecilor ?i armenilor. Astfel, uciderile, masacrele ?i deport?rile au continuat sub pretextul mi?c?rii na?ionale a lui Mustafa Kemal (denumit ulterior Atatürk).

?ntr-un raport din octombrie 1920, un ofi?er britanic descrie consecin?ele masacrelor de la ?znik din nord-vestul Anatoliei, ?n care el a estimat c? cel pu?in 100 de cadavre mutilate descompuse de b?rba?i, femei ?i copii erau prezente ?n ?i ?n jurul unei pe?teri mari de aproximativ 300 de metri ?n afara zidurilor ora?ului.

Masacrarea ?i deportarea sistematice ale grecilor din Asia Mic?, program care a intrat ?n vigoare ?n 1914, a fost un precursor al atrocit??ilor comise de armatele grece?ti ?i turce?ti ?n timpul r?zboiului greco-turc, un conflict care a urmat debarc?rii grece?ti de la Smyrna ?n mai 1919 ?i a continuat pan? la recucerirea Smyrnei de c?tre turci ?i la Marele Incendiu din Smyrna din septembrie 1922. Rudolph Rummel a estimat num?rul mor?ilor ?n incendiu la 100.000 de greci ?i armeni, care au pierit ?n foc ?i ?n masacrele care l-au ?nso?it. Potrivit lui Norman M. Naimark,^?(d) ?estim?rile mai realiste variaz? ?ntre 10.000 ?i 15.000” de victime ale Marelui Incendiu din Smyrna. Aproximativ 30.000 de greci ?i armeni au fost deporta?i ?n interiorul Asiei Mici, dintre care majoritatea au fost executa?i pe drum sau au murit ?n condi?ii brutale. George W. Rendel^?(d) de la Foreign Office-ul britanic a remarcat masacrele ?i deportarea grecilor ?n timpul r?zboiului greco-turc. Potrivit estim?rilor lui Rudolph Rummel, ?ntre 213.000 ?i 368.000 de greci anatolieni au fost uci?i ?ntre 1919 ?i 1922. Au existat ?i masacre ale turcilor efectuate de trupele elene ?n timpul ocupa?iei Anatoliei de Vest din mai 1919 pan? ?n septembrie 1922.

Despre masacrele care au avut loc ?n timpul r?zboiului greco-turc din 1919-1922, istoricul britanic Arnold J. Toynbee scria c? debarc?rile grece?ti au fost cele care au creat Mi?carea Na?ional? din Turcia condus? de Mustafa Kemal: ?grecii din ?Pont? ?i turcii din teritoriile grece?ti ocupate au fost ?ntr-o oarecare m?sur? victime ale gre?elilor ini?iale ale dlui Venizelos ?i ale dlui Lloyd George la Paris”.

Eforturi de ajutorare

Fotografia f?cut? dup? incendiul de la Smyrna. Textul din interior arat? c? fotografia a fost realizat? de reprezentan?i ai Crucii Ro?ii din Smyrna. Traducere: ?B?tranii ?i copiii nu au fost cru?a?i”

?n 1917 s-a format o organiza?ie de ajutorare pe nume Comitetul de Ajutorare a Grecilor din Asia Mic?^?(d), drept r?spuns la deport?rile ?i masacr?rile grecilor din Imperiul Otoman. Comitetul a colaborat cu Funda?ia de Ajutorare pentru Orientul Apropiat^?(d) la distribuirea ajutoarelor pentru grecii otomani din Tracia ?i Asia Mic?. Organiza?ia s-a desfiin?at ?n vara anului 1921, dar activitatea de ajutorare a grecilor a fost continuat? de alte organiza?ii.

Relat?ri contemporane

Diploma?ii germani ?i austro-ungari, precum ?i memorandumul din 1922 ?ntocmit de diplomatul britanic George W. Rendel^?(d) cu privire la ?Masacre ?i persecu?ii turce?ti”, au oferit dovezi ale seriilor de masacre sistematice ?i ale epur?rilor etnice ale grecilor din Asia Mic?. Acesta a citat diver?i diploma?i, inclusiv ambasadorii germani Hans Freiherr von Wangenheim^?(d) ?i Richard von Kühlmann^?(d), viceconsulului german din Samsun Kuchhoff, ambasadorul Austro-Ungariei Johann von Pallavicini ?i consulul din Samsun Ernst von Kwiatkowski ?i agentul oficial neoficial din Angora Signor Tuozzi. Alte persoane citate sunt clerici ?i activi?ti, inclusiv misionarul german Johannes Lepsius^?(d), ?i Stanley Hopkins de la Funda?ia de Ajutorare a Orientului Apropiat. Germania ?i Austria-Ungaria fuseser? alia?ii Imperiului Otoman ?n Primul R?zboi Mondial.

Smyrna, 1922. Traducere: ?Niciunui copil nu i s-a permis s? tr?iasc?”

Relat?rile descriu masacre sistematice, violuri ?i incendieri ale satelor grece?ti ?i atribuie inten?ia oficialilor otomani, inclusiv premierului otoman Mahmud Sevket Pa?a, Rafet Bey^?(d), Talaat Pa?a ?i Enver Pa?a.

?n plus, The New York Times ?i coresponden?ii s?i au f?cut referiri ample la evenimente, consemnand masacre, deport?ri, ucideri individuale, violuri, arderea unor sate grece?ti ?ntregi, distrugerea bisericilor ?i m?n?stirilor ortodoxe grece?ti, proiecte de ?brig?zi de munc?”, jafuri, terorism ?i alte ?atrocit??i” comise asupra cet??enilor greci, armeni ?i chiar ?i asupra cet??enilor britanici ?i americani ?i oficialii guvernamentali. Presa australian? a relatat ?i ea evenimentele.

Henry Morgenthau, ambasadorul Statelor Unite ale Americii ?n Imperiul Otoman din 1913 pan? ?n 1916, a acuzat ?guvernul turc” de o campanie de ?terorism revolt?tor, torturi cu cruzime, sechestrarea femeilor ?n haremuri, pang?rire a fetelor nevinovate, vanzarea multor dintre ele la 80 de cen?i fiecare, uciderea a sute de mii de oameni ?i deportarea ?i ?nfometarea ?n de?ert a altor sute de mii, [?i] distrugerea a sute de sate ?i multe ora?e”, toate f?cand parte din ?executarea voit?” a unei ?scheme de anihilare a cre?tinilor armeni, greci ?i sirieni din Turcia”. Cu toate acestea, cu cateva luni ?nainte de Primul R?zboi Mondial, 100.000 de greci au fost deporta?i ?n insulele grece?ti sau ?n interior, despre care Morgenthau a declarat, ??n mare parte, acestea au fost deport?ri de bun? credin??; adic?, locuitorii greci au fost efectiv muta?i ?n alte locuri ?i nu masacra?i la gr?mad?. A fost probabil motivul pentru care lumea civilizat? nu a protestat ?mpotriva acestor deport?ri”.

Consulul general al SUA, George Horton^?(d), a c?rui relatare a fost criticat? drept ?anti-turc?”, afirma c?: ?una dintre cele mai inteligente afirma?ii vehiculate de propagandi?tii turci este aceea c? cre?tinii masacra?i erau la fel de r?i ca ?i c?l?ii lor, c? era ?50 –50?". ?n aceast? problem?, el comenteaz?: ?dac? grecii, dup? masacrele din Pont ?i de la Smyrna, ar fi masacrat to?i turcii din Grecia, abia atunci s-ar fi ajuns aproape de 50–50”. ?n calitate de martor ocular, el laud? ?i grecii pentru ?conduita ... fa?? de miile de turci care locuiesc ?n Grecia, ?n timp ce erau ?n desf??urare masacre feroce”, ceea ce, potrivit opiniei sale, a fost ?unul dintre cele mai inspirate ?i frumoase capitole din toat? istoria acelei ??ri”.

Victime

Smyrna arzand ?n timpul marelui incendiu. Conform unor estim?ri diferite, aproximativ 10.000, pan? la 100.000 de greci ?i armeni au fost uci?i ?n incendiu ?i ?n masacrele care l-au ?nso?it.

Ziar publicat de The Scotsman la 20 iulie 1915, intitulat ?Popula?ia greac? a Turciei, o criz? la Aivali”

Cet??eni din Smyrna care ?ncearc? s? ajung? la cor?biile Alia?ilor ?n timpul incendiului din Smyrna, 1922. Fotografia fusese f?cut? din barca de lansare a unui vas de lupt? american.

Pentru ?ntreaga perioad? cuprins? ?ntre 1914 ?i 1922 ?i pentru ?ntreaga Anatolie, exist? estim?ri academice ale num?rului de decese cuprinse ?ntre 289.000 ?i 750.000. Cifra de 750.000 este sugerat? de politologul Adam Jones^?(d). Savantul Rudolph Rummel^?(d) a compilat diferite cifre din mai multe studii pentru a estima limite mai mici ?i mai mari pentru num?rul mor?ilor ?ntre 1914 ?i 1923. El estimeaz? c? 384.000 de greci au fost extermina?i din 1914 pan? ?n 1918 ?i 264.000 din 1920 pan? ?n 1922. Num?rul total atingand 648.000. Istoricul Constantin G. Hatzidimitriou scrie c? ?pierderea de vie?i omene?ti ?n randul grecilor anatolieni ?n perioada r?zboiului mondial ?i dup? acesta a fost de aproximativ 735.370”.

Unele surse contemporane au avansat cifre diferite pentru num?rul mor?ilor. Guvernul grec a strans cifre ?mpreun? cu Patriarhia ?i a afirmat c? au fost masacra?i ?n total un milion de oameni. O echip? de cercet?tori americani a descoperit, la ?nceputul r?zboiului, c? num?rul total de greci uci?i se poate apropia de 900.000 de oameni. Edward Hale Bierstadt, ?n 1924, a afirmat c?, ?conform m?rturiei oficiale, turcii au m?cel?rit cu sange rece ?ncepand cu 1914 1.500.000 de armeni ?i 500.000 de greci, b?rba?i, femei ?i copii, f?r? nici cea mai mic? provocare.” La 4/17 noiembrie 1918, Emanuel Efendi, deputat otoman de Aydin, a criticat purificarea etnic? a guvernului precedent ?i a raportat c? 550.000 de greci au fost uci?i ?n regiunile de coast? din Anatolia (inclusiv pe coasta M?rii Negre) ?i ?n insulele din Marea Egee ?n timpul deport?rilor.

Conform diferitelor surse, num?rul grecilor mor?i ?n regiunea Pont din Anatolia variaz? ?ntre 300.000 ?i 360.000. Merrill D. Peterson^?(d) avanseaz? num?rul de 360.000 de mor?i pentru grecii din Pont. Potrivit lui George K. Valavanis, ?pierderea de vie?i omene?ti ?n randul grecilor pontici, de la Marele R?zboi (Primul R?zboi Mondial) pan? ?n martie 1924, poate fi estimat? la 353.000, ca urmare a unor crime, spanzur?ri ?i de la pedepse, boli ?i alte greut??i”. Valavanis a calculat aceast? cifr? din eviden?ele din 1922 ale Consiliului Pontic Central din Atena, pe baza C?r?ii Negre a Patriarhiei Ecumenice, la care adaug? ?50.000 de noi martiri”, care ?au ajuns s? fie inclu?i ?n registru pan? ?n prim?vara anului 1924“.

Urm?ri

Articolul 142 din Tratatul de la Sèvres din 1920, preg?tit dup? Primul R?zboi Mondial, a numit regimul turc ?terorist” ?i a con?inut dispozi?ii ?pentru a repara, pe cat posibil, r?ul provocat indivizilor ?n timpul masacrelor s?var?ite ?n Turcia ?n timpul r?zboiului.” Tratatul de la Sèvres nu a fost niciodat? ratificat de guvernul turc ?i ?n cele din urm? a fost ?nlocuit de Tratatul de la Lausanne. Tratatul respectiv era ?nso?it de o ?declara?ie de amnistie”, f?r? a con?ine nicio dispozi?ie cu privire la pedepsirea crimelor de r?zboi.

?n 1923, un schimb de popula?ie ?ntre Grecia ?i Turcia dus la o ?ncheiere aproape complet? a prezen?ei etnice grece?ti ?n Turcia ?i la un sfar?it similar al prezen?ei etnice turce?ti ?n mare parte din Grecia. Conform recens?mantului grec din 1928, 1.104.216 de greci otomani au ajuns ?n Grecia. Este imposibil de ?tiut exact ca?i locuitori greci din Turcia au murit ?ntre 1914 ?i 1923 ?i ca?i etnici greci din Anatolia au fost expulza?i ?n Grecia sau au fugit ?n Uniunea Sovietic?. Unii dintre supravie?uitori ?i expulza?i s-au refugiat ?n Imperiul Rus ?nvecinat (ulterior, Uniunea Sovietic?). Planurile similare pentru un schimb de popula?ie au fost negociate mai devreme, ?n 1913–1914, ?ntre oficialii otomani ?i greci ?n timpul primei etape a genocidului grecilor, dar fuseser? ?ntrerupte de izbucnirea Primului R?zboi Mondial.

?n 1955, Pogromul din Istanbul a f?cut ca majoritatea locuitorilor greci r?ma?i ?n Istanbul s? fug? ?i s? migreze de acolo. Istoricul Alfred-Maurice de Zayas^?(d) identific? Pogromurile din Istanbul ca o crim? foarte grav? ?mpotriva umanit??ii ?i afirm? c? fuga ?i migra?ia mare a grecilor dup? pogrom corespunde criteriului ?inten?ia de a distruge integral sau par?ial” din Conven?ia privind Genocidul^?(d).

Recunoa?terea genocidului

Terminologie

Printre victimele atrocit??ilor comise de Armata Turc? na?ionalist? (1922–23) s-au num?rat sute de clerici cre?tini din Anatolia, inclusiv mitropoli?ii (de la stanga): Chrysostomos din Smyrna (lin?at), Prokopios din Iconium (?ncarcerat ?i otr?vit), Grigorie din Kydonies (executat), Euthymios din Zelon (mort ?n ?nchisoare ?i spanzurat postum), Ambrosios din Moschonisia (?ngropat de viu).

Cuvantul genocid a ap?rut la ?nceputul anilor ’40, epoca Holocaustului, ?i a fost avansat de Raphael Lemkin, avocat polonez de origine evreiasc?. ?n scrierile sale despre genocid, Lemkin a detaliat soarta grecilor ?n Turcia. ?n august 1946, New York Times relata:

?Genocidul nu este un fenomen nou, nici nu a fost ignorat ?n trecut. ... Masacrarea grecilor ?i armenilor de c?tre turci a generat ac?iuni diplomatice f?r? pedeaps?. Dac? profesorul Lemkin reu?e?te, genocidul va fi stabilit drept crim? interna?ional?...”

Conven?ia privind prevenirea ?i pedepsirea crimei de genocid^?(d) (CPPCG) din 1948 a fost adoptat? de Adunarea General? a Na?iunilor Unite ?n decembrie 1948 ?i a intrat ?n vigoare ?n ianuarie 1951. Ea define?te genocidul ?n termeni legali. ?nainte de crearea cuvantului ?genocid”, distrugerea grecilor otomani era cunoscut? de greci drept ?masacrul” (?n greac?: η Σφαγ?), ?Marea Catastrof?” (η Μεγ?λη Καταστροφ?), sau ?Marea tragedie” (η Μεγ?λη Τραγωδ?α).

Discu?iile academice

Matthaios Kofidis^?(d), fost parlamentar otoman, se num?r? printre numeroasele personalit??i din Pont spanzurate de un ?Tribunal Ad-Hoc al Independen?ei Turce^?(d)” ?n Amasya, ?n 1921.

?n decembrie 2007, Asocia?ia Interna?ional? a Cercet?torilor Genocidului^?(d) (IAGS) a adoptat o rezolu?ie ?n care afirma c? campania din 1914–23 ?mpotriva grecilor otomani^?(d) constituie genocid. Utilizand termenul ?genocidul grecilor”, rezolu?ia afirm? c?, al?turi de asirieni, grecii otomani erau supu?i unui genocid ?similar calitativ” cu genocidul comis de otomani ?mpotriva armenilor. Pre?edintele IAGS, Gregory Stanton, a cerut guvernului turc s? recunoasc? ?n cele din urm? aceste trei genocide: ?Istoria acestor genocide este clar? ?i nu mai exist? nicio scuz? pentru actualul guvern turc, care nu a comis el ?nsu?i infrac?iunile, s? mai nege faptele." Redactat? de savantul canadian Adam Jones^?(d), rezolu?ia a fost adoptat? la 1 decembrie 2007 cu sprijinul a 83% din to?i membrii IAGS cu drept de vot.

Mai mul?i speciali?ti care cerceteaz? genocidul armean, precum Peter Balakian^?(d), Taner Ak?am, Richard Hovannisian^?(d) ?i Robert Melson^?(d), au afirmat totu?i c? problema trebuia cercetat? ?n continuare ?nainte de adoptarea unei rezolu?ii. Manus Midlarsky observ? o distinc?ie ?ntre afirma?iile despre inten?ia de genocid ?mpotriva grecilor a oficialilor otomani ?i ac?iunile lor, subliniind limitarea masacrelor la zonele ?sensibile” selectate ?i num?rul mare de supravie?uitori greci la sfar?itul r?zboiului. Datorit? leg?turilor culturale ?i politice ale grecilor otomani cu puterile europene, sus?ine Midlarsky, genocidul ?nu a fost o op?iune viabil? pentru otomani ?n cazul lor.” Taner Ak?am se refer? la relat?rile contemporane care remarc? diferen?a de tratare de c?tre guvern a grecilor ?i armenilor otomani ?n timpul Primului R?zboi Mondial ?i concluzioneaz? c? ??n ciuda politicilor de r?zboi din ce ?n ce mai aspre, ?n special pentru perioada cuprins? ?ntre sfar?itul anului 1916 ?i primele luni ale anului 1917, tratamentul aplicat grecilor de c?tre guvern — de?i comparabil ?n unele moduri cu m?surile ?mpotriva armenilor — difer? ?n sfera de cuprindere, inten?ie ?i motiva?ie."

Al?i savan?i ai genocidului, cum ar fi Dominik J. Schaller ?i Jürgen Zimmerer, au afirmat totu?i c? ?calitatea genocidar? a campaniilor de crime ?mpotriva grecilor” este ?evident?”. Niall Ferguson^?(d) a f?cut o compara?ie ?ntre masacrele sporadice ale comunit??ilor grece?ti pontice dup? 1922 ?i soarta armenilor.

Seminariile ?i cursurile mai multor universit??i occidentale examineaz? evenimentele. Printre acestea se num?r? Universitatea statului Michigan din Dearborn^?(d) ?i Universitatea din New South Wales^?(d), care are o unitate dedicat? de cercetare. Evenimentele sunt, de asemenea, documentate ?n reviste academice, cum ar fi Genocide Studies International.

Politic

?n urma unei ini?iative a deputa?ilor din a?a-numita arip? ?patriotic?” a grupului parlamentar al partidului socialist PASOK aflat guvernare ?i parlamentari din gruparea conservatoare Noua Democra?ie, Parlamentul grec a adoptat dou? legi privind soarta grecilor otomani; prima ?n 1994 ?i a doua ?n 1998. Actele normative au fost publicate ?n Monitorul oficial la 8 martie 1994, respectiv la 13 octombrie 1998. Decretul din 1994 a afirmat genocidul din regiunea Pont a Asiei Mici ?i a desemnat 19 mai (ziua cand Mustafa Kemal a debarcat la Samsun ?n 1919) ca zi de comemorare, (numit? Ziua comemor?rii genocidului grecilor pontici) ?n timp ce Decretul din 1998 a afirmat genocidul grecilor din Asia Mic? ?n ansamblu ?i a desemnat 14 septembrie ca zi de comemorare. Aceste legi au fost promulgate de pre?edintele Greciei, dar nu au fost imediat puse ?n aplicare din cauza interven?iilor politice. Dup? ce ziarul de stanga I Avgi a ini?iat o campanie ?mpotriva aplic?rii acestei legi, subiectul a intrat ?n dezbatere politic?. Pre?edintele partidului ecologist de stanga Synaspismos^?(d), Nikos Konstantopoulos^?(d) ?i istoricul Angelos Elefantis, cunoscut pentru c?r?ile sale despre istoria comunismului grec, au fost dou? dintre figurile majore ale stangii politice care ?i-au exprimat opozi?ia fa?? de decrete. Cu toate acestea, intelectualul ?i autorul na?ionalist de stanga, parlamentarul George Karabelias, l-au criticat aspru pe Elefantis ?i pe al?ii care s-au opus recunoa?terii genocidului ?i i-au numit ?istorici revizioni?ti”, acuzand stanga greceasc? mainstream de o ?evolu?ie ideologic? deformat?”. El a spus c? pentru stanga greac?, 19 mai este o ?zi a amneziei”.

La sfar?itul anilor 2000 Partidul Comunist din Grecia a adoptat termenul de ?genocid al ponticilor” (Γενοκτον?α Ποντ?ων) ?n ziarul s?u oficial Rizospastis^?(d) ?i a participat la evenimente memoriale.

Republica Cipru a numit oficial ?i evenimentele ?Genocidul grec din Pontul Asiei Mici”.

Ca r?spuns la legea din 1998, guvernul turc a dat publicit??ii o declara?ie care sus?inea c? descrierea evenimentelor drept genocid era ?f?r? nicio baz? istoric?”. ?Condamn?m ?i protest?m ?mpotriva acestei rezolu?ii”, afirma o declara?ie a Ministerului Turc de Externe. ?Cu aceast? rezolu?ie, Parlamentul elen, care de fapt trebuie s?-?i cear? scuze poporului turc pentru distrugerea pe scar? larg? ?i masacrele comise de greci ?n Anatolia, nu numai c? sus?ine politica tradi?ional? greceasc? de denaturare a istoriei, dar arat? ?i c? mentalitatea expansionist? greceasc? este ?nc? vie”, ad?uga declara?ia.

La 11 martie 2010, Riksdagul Suediei a adoptat o mo?iune de recunoa?tere ?ca act de genocid uciderea armenilor, asirienilor/siriacilor/caldeenilor ?i grecilor pontici ?n 1915”.

La 14 mai 2013, guvernului din New South Wales i s-a ?naintat o mo?iune de recunoa?tere a genocidului din partea lui Fred Nile^?(d) de la Partidul Cre?tin Democrat^?(d), ?i care a fost ulterior adoptat?, devenind a patra entitate politic? care recunoa?te genocidul.

?n martie 2015, Adunarea Na?ional? a Armeniei a adoptat ?n unanimitate o rezolu?ie de recunoa?tere a genocidelor grecilor ?i asirienilor.

?n aprilie 2015, St?rile Generale ale ??rilor de Jos ?i Parlamentul austriac au adoptat rezolu?ii de recunoa?tere a genocidelor grecilor ?i asirienilor.

Motivele recunoa?terii limitate

Na?iunile Unite, Parlamentul European ?i Consiliul Europei nu au f?cut nicio declara?ie conex?. Potrivit lui Constantin Fotiadis, profesor de istorie greac? modern? la Universitatea Aristotel din Salonic^?(d), unele dintre motivele lipsei recunoa?terii mai largi ?i a ?ntarzierii ?n ob?inerea recunoa?terii acestor evenimente sunt urm?toarele:

• Spre deosebire de Tratatul de la Sèvres, Tratatul de la Lausanne din 1923, care l-a ?nlocuit, nu a f?cut nicio referire sau men?iune la aceste evenimente, pecetluind astfel sfar?itul catastrofei din Asia Mic?.
• Un tratat de pace ulterioar? (Tratatul de prietenie greco-turc din iunie 1930) ?ntre Grecia ?i Turcia. Grecia a f?cut mai multe concesii pentru a rezolva toate problemele deschise ?ntre cele dou? ??ri ?n schimbul p?cii ?n regiune.
• Al Doilea R?zboi Mondial, R?zboiul Civil, junta militar? ?i agita?ia politic? din Grecia care a urmat au obligat Grecia s? se concentreze asupra supravie?uirii ?i a altor probleme, mai degrab? decat s? caute recunoa?terea acestor evenimente.
• Mediul politic al R?zboiului Rece, ?n care Turcia ?i Grecia trebuia s? fie alia?i — care se confruntau cu un inamic comunist comun — nu adversari sau concuren?i.

?n cartea sa With Intent to Destroy: Reflections on Genocide, Colin Tatz^?(d) sus?ine c? Turcia neag? genocidul pentru a nu pune ?n pericol ?visul s?u de nou?zeci ?i cinci de ani de a deveni farul democra?iei ?n Orientul Apropiat”.

?n cartea Negotiating the Sacred: Blasphemy and Sacrilege in a Multicultural Society, Elizabeth Burns Coleman ?i Kevin White prezint? o list? de motive ce explic? incapacitatea Turciei de a recunoa?te genocidele comise de Junii Turci, scriind:

?Nega?ionismul turcilor fa?? de genocidul a 1,5 milioane de armeni este oficial, constant, agresiv ?i crescand an dup? an de la evenimentele dintre 1915 ?i 1922. Este finan?at de stat, cu departamente ?i unit??i speciale ?n misiuni ?n str?in?tate, al c?ror scop este de a dilua, contracara, minimiza, trivializa ?i relativiza orice referin?? la evenimente ce cuprind un genocid al armenilor, grecilor pontici ?i cre?tinilor asirieni din Asia Mic?.”

?i propun urm?toarele motive pentru negarea genocidelor de c?tre Turcia:

?

• Suprimarea vinov??iei ?i ru?inii fa?? de faptul c? o na?iune r?zboinic?, un ?far al democra?iei” a?a cum se vedea singur? ?n 1908 (?i dup? aceea), a m?cel?rit mai multe popula?ii etnice. Democra?iile, se spune, nu comit genocid; ergo, nu se poate ca Turcia s? fi f?cut aceasta, ?i ca urmare nici nu a f?cut.
• Un ethos cultural ?i social al onoarei, o nevoie determinant? ?i compulsiv? de a ?nl?tura orice pat? de pe reputa?ia na?ional?.
• O fric? cronic? c? recunoa?terea va conduce la cereri masive de desp?gubiri ?i restituiri.
• Pentru a dep??i frica de fragmentare social? ?ntr-o societate care este ?nc? ?n stare de tranzi?ie.
• O credin?? ?logic?” c? deoarece genocidul a fost comis cu impunitate, nici negarea lui nu va ?ntampina opozi?ie sau ?nfierare.
• Cunoa?terea interiorizat? c? uria?a industrie nega?ionist? are impuls de la sine ?i nu poate fi oprit? nici dac? s-ar vrea.”

Genocidul ca model pentru viitoarele crime

?Modelul” lui Kemal a r?mas activ pentru mi?carea nazist? din Republica German? de la Weimar ?i din al Treilea Reich pan? la sfar?itul celui de al Doilea R?zboi Mondial. Hitler a declarat c? se consider? un ?discipol” al lui Kemal, pe care l-a numit ?steaua [lui] ?n ?ntuneric”, ?n timp ce contribu?ia acestuia din urm? la formarea ideologiei na?ional-socialiste reiese intens din literatura nazist?. Kemal ?i noua sa Turcie din 1923 au constituit arhetipul ?Führerului perfect” ?i al ?bunelor practici na?ionale” pentru nazism. Presa celui de al Treilea Reich a subliniat ?modelul turcesc” ?i a l?udat continuu ?beneficiile” purific?rilor etnice ?i ale genocidului.

De la primii s?i pa?i, Partidul Na?ional Socialist al lui Adolf Hitler a folosit metodele statului turc ca etalon pentru a se inspira. Ziarul oficial nazist V?lkischer Beobachter (?Observatorul V?lkisch”), ?n num?rul s?u din februarie 1921, sublinia cu admira?ie ?ntr-un articol intitulat ?Modelul de urmat”:

Na?iunea german? nu va avea ?ntr-o bun? zi alt? variant? s? recurg? ?i la metode turce?ti.

O publica?ie nazist? din 1925 l?uda noul stat turc pentru politica sa de ?purificare”, care ?arunc? elementul grecesc ?n mare”. Majoritatea scriitorilor celui de al Treilea Reich subliniaz? c? dublul genocid (?mpotriva grecilor ?i armenilor) a fost o condi?ie necesar? pentru succesul noii Turcii, NSDAP publicand caracteristic:

Numai prin anihilarea triburilor grece?ti ?i armene?ti din Anatolia a devenit posibil? crearea unui stat na?ional turc ?i formarea unui corp turcesc de societate ne?tirbit, ?ntr-un singur stat.

Literatur?

Genocidul grecilor este amintit ?ntr-o serie de lucr?ri moderne.

• Not Even My Name de Thea Halo^?(d) este povestea supravie?uirii, la zece ani, a mamei ei, Sano (Themia) Halo (nume originar Euthemia ?Themia” Barytimidou, ?n greaca pontic?: Ευθυμ?α Βαρυτιμ?δου), ?n ciuda mar?ului mor?ii din timpul genocidului grecilor, care i-a anihilat familia. Titlul se refer? la faptul c? Themia ?i-a primit numele de Sano din partea unei familii de limb? arab? care nu putea pronun?a numele ei grecesc, dup? ce au luat-o ca slujitoare ?n timpul genocidului grecilor. Nara?iunea este povestit? de fiica sa Thea ?i include pelerinajul lor mam?-fiic? ?n Turcia Pontului, ?n c?utarea casei lui Sano, la ?aptezeci de ani de la exilul ei.
• Num?rul 31328^?(d) este o autobiografie a romancierului grec Elias Venezis^?(d) care poveste?te despre experien?ele sale din timpul genocidului grecilor ?ntr-un mar? al mor?ii spre interior, de la casa natal? din Ayvali (?n greac? Κυδων?ε?, transliterat: Kydonies), Turcia. Din cei 3000 de ?recruta?i” ?n ?brigada sa de munc?” (denumit? altfel Amele Taburlari sau Amele Taburu^?(d)), doar 23 au supravie?uit. Titlul se refer? la num?rul (31328) atribuit lui Elias de c?tre armata turc? ?n timpul mar?ului mor?ii. Cartea a fost ecranizat? sub titlul 1922 de Nikos Koundouros^?(d) ?n 1978, film care a fost ?ns? interzis ?n Grecia pan? ?n 1982, din cauza presiunii din partea Turciei, care afirma c? permiterea proiec?iilor ?n Grecia ar deteriora rela?iile greco-turce.

Memoriale

Coroane de flori^?(d) dup? o ceremonie de comemorare la Stuttgart, Germania

Au fost ridicate monumente care comemoreaz? soarta grecilor otomani ?n toat? Grecia, precum ?i ?ntr-o serie de alte ??ri, inclusiv Australia, Canada, Germania, Suedia ?i Statele Unite.

Vezi ?i

• Genocidul armean

Bibliografie

Relat?ri contemporane

• Halo, Thea^?(d) (2001). Not Even My Name, New York: Picador.
• Horton, George (1926), The Blight of Asia, Indianapolis: Bobbs-Merrill, arhivat din original la 1 ianuarie 2013, accesat ?n 31 iulie 2019 
• King, William C (1922), Complete History of the World War: Visualizing the Great Conflict in all Theaters of Action 1914–1918, MA, US: The History Associates, arhivat din original la 1 august 2012  .
• Morgenthau, Henry sr (1918), Ambassador Morgenthau's Story (PDF), = Garden City, NY: Doubleday, Page & Co, arhivat din original (PDF) la 24 ianuarie 2013, accesat ?n 31 iulie 2019  .
• ——— (1919) [1918], Ambassador Morgenthau's Story, Garden City, NY: Doubleday, Page & Co  .
• Rendel, GW (20 martie 1922), Memorandum by Mr. Rendel on Turkish Massacres and Persecutions of Minorities since the Armistice (memorandum), British Foreign Office, arhivat din original la 16 aprilie 2022, accesat ?n 31 iulie 2019 .
• Toynbee, Arnold J (1922), The Western question in Greece and Turkey: a study in the contact of civilisations, Boston: Houghton Mifflin  .
• Valavanis, G. K. (1925), Σ?γχρονο? Γενικ? Ιστορ?α του Π?ντου [Istorie general? contemporan? a Pontului] (?n greac?), Atena, arhivat din original la 8 noiembrie 2015 .

Surse secundare

• Agtzidis, Vlasis (1992). ?Το κ?νημα ανεξαρτησ?α? του Π?ντου και οι αυτ?νομε? Ελληνικ?? περιοχ?? στη Σοβιετικ? ?νωση του μεσοπολ?μου” [Mi?carea pentru independen?a Pontului ?i regiunile autonome grece?ti din Uniunea Sovietic? ?n perioada interbelic?]. Bulletin of the Asia Minor Studies Center (?n Greek). 9 (1): 157–196. doi:10.12681/deltiokms.135. Mentenan?? CS1: Limb? nerecunoscut? (link)
• Ak?am, Taner (2006). A Shameful Act^?(d). 
• Ak?am, Taner (2012). The Young Turks' Crime Against Humanity^?(d). Princeton/Oxford: Princeton University Press. 
• Georganopoulos, Evripidis (2010). ?Η προσπ?θεια σ?σταση? ελληνικ?? μεραρχ?α? Καυκ?σου το 1917 και οι λ?γοι τη? αποτυχ?α? τη?” [Tentativa de a strange Divizia Greac? a Caucazului ?i motifele e?ecului ei] (PDF). 1st Panhellenic History Congress (?n greac?). 1 (1): 227–251. Accesat ?n 8 mai 2018. 
• Alexandris, Alexis (1999). ?The Greek census of Anatolia and Thrace (1910–1912): a contribution to Ottoman Historical Demography”. ?n Gondicas, Dimitri; Issawi, Charles. Ottoman Greeks in the age of nationalism: Politics, Economy and Society in the Nineteenth Century (?n englez?). Princeton, N.J.: Darwin. pp. 45–76. 
• Ascherson, Neal (1995). Black Sea, New York: Hill ?i Wang, ISBN: 0-8090-3043-8.
• Avedian, Vahagn (2009), The Armenian Genocide 1915: From a Neutral Small State's Perspective: Sweden (PDF) (unpublished master thesis paper), Uppsala University  .
• Bassiouni, M. Cherif (1999). Crimes Against Humanity in International Criminal Law, Haga: Kluwer
• Hulse, Carl (2007). U.S. and Turkey Thwart Armenian Genocide Bill, The New York Times, 26 octombrie 2007
• Bierstadt, Edward Hale (1924), The Great Betrayal; A Survey of the Near East Problem, New York: RM McBride & Co  .
• Bloxham, Donald (2005), The Great Game of Genocide: Imperialism, Nationalism, and the Destruction of the Ottoman Armenians, Oxford: Oxford University Press  .
• Ferguson, Niall (2006), The War of the World: Twentieth-century Conflict And the Descent of the West, New York: Penguin, ISBN 978-1-59420-100-4 
• Fotiadis, Constantinos Emm (2004), The Genocide of the Pontus Greeks by the Turks, 13, 14, Thessaloniki: Herodotus .
• Hull, Isabel V (2005), Absolute Destruction: Military Culture and the Practices of War in Imperial Germany, Ithaca: Cornell University Press  .
• Jones, Adam (2006), Genocide: A Comprehensive Introduction, Routledge  .
• ——— (2010) [2006], Genocide: A Comprehensive Introduction, Taylor & Francis, ISBN 978-0-415-48618-7 .
• Klapsis, Antonis (2014). ?Violent Uprooting and Forced Migration: A Demographic Analysis of the Greek Populations of Asia Minor, Pontus and Eastern Thrace”. Middle Eastern Studies. 50 (4): 622–639. doi:10.1080/00263206.2014.901218. 
• Κωστ?πουλο?, Τ?σο? (2007). Π?λεμο? και Εθνοκ?θαρση: Η ξεχασμ?νη πλευρ? μια? δεκαετο?? εθνικ?? εξ?ρμηση? (1912-1922) (?n greac?). Atena: Βιβλι?ραμα. 
• Levene, Mark (1998), ?Creating a Modern "Zone of Genocide": The Impact of Nation- and State-Formation on Eastern Anatolia, 1878–1923”, Holocaust and Genocide Studies, 12 (3), pp. 393–433, doi:10.1093/hgs/12.3.393  .
• Midlarsky, Manus I. (2005). The Killing Trap, Cambridge: Cambridge University Press.
• Naimark, Norman M. (2001). Fires of Hatred: Ethnic Cleansing in Twentieth-Century Europe, Cambridge ?i Londra: Harvard University Press.
• Peterson, Merrill D (2004), Starving Armenians: America and the Armenian Genocide, 1915–1930 and After, Charlottesville: University of Virginia Press  .
• Rummel, RJ. ?Statistics of Democide”. Chapter 5, Statistics of Turkey's Democide Estimates, Calculations, and Sources. Accesat ?n 4 octombrie 2006. 
• Tatz, Colin (2003), With Intent to Destroy: Reflections on Genocide, Essex: Verso, ISBN 978-1-85984-550-9 
• Travis, Hannibal (2009), ?The Cultural and Intellectual Property Interests of the Indigenous Peoples of Turkey and Iraq”, Texas Weleyan Law Review, 15, pp. 601–80, SSRN 1549804?, The U.N. Declaration on the Rights of Indigenous Peoples requires states to provide an effective remedy to indigenous peoples deprived of their cultural, religious, or intellectual property (IP) without their free, prior and informed consent. The Declaration could prove to be an important safeguard for the indigenous peoples of Iraq and Turkey, the victims for centuries of massacres, assaults on their religious and cultural sites, theft and deterioration of their lands and cultural objects, and forced assimilation. These peoples, among them the Armenians, Assyrians, Greeks, and Yezidis of Turkey and Turkish-occupied Cyprus, and the Armenians, Assyrians, Yezidis, and Mandaeans of Iraq, have lost more than two-thirds of their peak populations, most of their cultural and religious sites, and thousands of priceless artifacts and specimens of visual art. 

Lectur? suplimentar?

C?r?i

• Akcam, Taner. From Empire to Republic: Turkish Nationalism and the Armenian Genocide, New York: Zed Books, 2004.
• Andreadis, George, Tamama: The Missing Girl of Pontos, Atena: Gordios, 1993.
• Barton, James L (1943), The Near East Relief, 1915–1930, New York: Russell Sage Foundation  .
• ———; Sarafian, Ara (decembrie 1998), "Turkish Atrocities": Statements of American Missionaries on the Destruction of Christian Communities in Ottoman Turkey, 1915–1917  .
• Compton, Carl C. The Morning Cometh, New Rochelle, NY: Aristide D. Caratzas, 1986.
• The Inter-Allied Commission of Inquiry into the Greek Occupation of Smyrna and Adjoining Territories, Documents of the Inter-Allied Commission of Inquiry into the Greek Occupation of Smyrna and Adjoining Territories (PDF), arhivat din original (PDF) la 5 octombrie 2018, accesat ?n 31 iulie 2019  .
• Fotiadis, Konstantinos (2002), Η γενοκτον?α των Ελλ?νων του Π?ντου [Genocidul grecilor din Pont] (?n greac?), Thessaloniki: Herodotos . ?n paisprezece volume, inclusiv unsprezece volume de materiale (zboruri. 4–14).
• Karayinnides, Ioannis (1978), Ο γολγοθ?? του Π?ντου [Golgotha Pontului] (?n Greek), Salonic Mentenan?? CS1: Limb? nerecunoscut? (link) .
• King, Charles (2005). The Black Sea: A History, Oxford: Oxford University Press
• Koromila, Marianna (2002). The Greeks and the Black Sea, Panorama Cultural Society.
• Morgenthau, Henry sr (1974) [1918], The Murder of a Nation, New York: Armenian General Benevolent Union of America  .
• ——— (1929), I Was Sent to Athens, Garden City, NY: Doubleday, Doran & Co, arhivat din original la 27 iulie 2023, accesat ?n 31 iulie 2019  .
• ——— (1930), An International Drama, London: Jarrolds  .
• Hofmann, Tessa, ed. (2004), Verfolgung, Vertreibung und Vernichtung der Christen im Osmanischen Reich 1912–1922 (?n german?), Münster: LIT, pp. 177–221, ISBN 978-3-8258-7823-8  .
• Housepian Dobkin, Marjorie. Smyrna 1922: the Destruction of a City, New York, NY: Newmark Press, 1998.
• Lieberman, Benjamin (2006). Terrible Fate: Ethnic Cleansing in the Making of Modern Europe, Ivan R. Dee.
• de Murat, Jean. The Great Extirpation of Hellenism and Christianity in Asia Minor: the historic and systematic deception of world opinion concerning the hideous Christianity’s uprooting of 1922, Miami, FL (Atena, GR : A. Triantafillis) 1999.
• Papadopoulos, Alexander. Persecutions of the Greeks in Turkey before the European War: on the basis of official documents, New York: Oxford University Press, filiala american?, 1919.
• Pavlides, Ioannis. Pages of History of Pontus and Asia Minor, Salonic, GR, 1980.
• Shaw, Stanford J; Shaw, Ezel Kural, History of the Ottoman Empire and Modern Turkey, Cambridge University  .
• Dominik J. Schaller; Jürgen Zimmerer, ed. (2013) [2009]. Late Ottoman Genocides: The Dissolution of the Ottoman Empire and Young Turkish Population and Extermination Policies (?n englez?). Routledge. ISBN 978-0-415-48012-3. 
• Erik Sj?berg. THE MAKING OF THE GREEK GENOCIDE Contested Memories of the Ottoman Greek Catastrophe, 2016.
• Shenk, Robert. "America's Black Sea Fleet - The U.S. Navy Amid War and Revolution,1919-1923", Press Naval Institute, Annapolis Maryland, 2012
• Totten, Samuel; Jacobs, Steven L (2002). Pioneers of Genocide Studies (Clt). New Brunswick, NJ: Transaction Publishers. ISBN 978-0-7658-0151-7. 
• Tsirkinidis, Harry. At last we uprooted them... The Genocide of Greeks of Pontos, Thrace, and Asia Minor, through the French archives, Salonic: Kyriakidis Bros, 1999.
• Ward, Mark H. The Deportations in Asia Minor 1921–1922, Londra: Liga Anglo-Elen?, 1922.

Articole

• Bjornlund, Matthias, ? The 1914 cleansing of Aegean Greeks as a case of violent Turkification”, Journal of Genocide Research, Volumul 10, Num?rul 1, martie 2008, pp.   41-58.
• Hlamides, Nikolaos, " The Greief Relief Committee: America's Response to the Greek Genocide ", Studii ?i prevenire a genocidului, Volumul 3, Edi?ia 3, decembrie 2008, pp.   375-83.
• Klapsis, Antonis (2014). ?Violent Uprooting and Forced Migration: A Demographic Analysis of the Greek Populations of Asia Minor, Pontus and Eastern Thrace”. Middle Eastern Studies. 50 (4): 622–639. doi:10.1080/00263206.2014.901218. 
• Mourelos, Yannis (1985). ?The 1914 Persecutions and the first Attempt at an Exchange of Minorities between Greece and Turkey”. Balkan Studies. 26 (2): 389–413. 
• Vryonis, Speros, "Greek Labor Battalions in Asia Minor", The Armenian Genocide: Cultural and Ethical Legacies (ed. Hovannisian, Richard), New Brunswick, NJ: Transaction Publishers, 2007, pp. 275-90.
• Taner, Akcam (2009), ?The Greek 'Deportations' and Massacres of 1913–1914, A Trial Run for the Armenian Genocide”, The Academic Conference on the Asia Minor Catastrophe (paper), IL, SUA .
• Sait, ?etino?lu (17 d.Hr.), ?The Pontus Independence Movement and the Greek Genocide”, Three Genocides, One Strategy (conferin?? interna?ional?), Atena .

Leg?turi externe

• Bibliografie la Greek Genocide Resource Center
• ?Massacre of Greeks Charged to the Turks”, The Atlanta Constitution. 17 iunie 1914.
• ?Reports Massacres of Greeks in Pontus; Central Council Says They Attend Execution of Prominent Natives for Alleged Rebellion”. The New York Times. Duminic? 6 noiembrie 1921.